memorie s.f. I 1 (psih.) <pop.> ținere de minte, <fig.> cap, <arg.> memeacă. Tânărul are o memorie electronică. 2 memorie colectivă = memorie istorică. Memoria colectivă este patrimoniul spiritual al unui popor (sau al unui grup, al unei clase sociale) care dă conștiința propriei identități și care rezultă din totalitatea valorilor derivând din cunoașterea istoriei și a tradițiilor proprii; memorie istorică = memorie colectivă; memorie mecanică = memorie senzoriomotorie. Memoria mecanică este nivelul ierarhic inferior al memoriei (prezent și la animale), care privește senzațiile și mișcările; memorie senzoriomotorie = memorie mecanică. 3 (inform.) memorator. II 1 amintire, minte. Cele mai mici amănunte ale întâlnirii i-au rămas în memorie. 2 amintire, <înv.> pamente. În memoria cunoscutului sportiv, se organizează în fiecare an un concurs național.