MENI (-enesc) vb. tr. și intr. 1 A spune sau a se gîndi ce poate sau ce trebuie să se întîmple cuiva ¶ 2 În spec., despre ursitoare: a ursi, a orîndui ursita, soarta cuiva: baba era ursitoare și-i menește a primejdie ș’a moarte (SEV.) ¶ 3 A prevesti viitorul, a prezice; a cobi: Dar eu ție nu ți-am spus să nu menești ? (SPER.); ia nu mai ~ a rău... că doar n’am pățit eu asta numai odată în viața mea (CRG.) ¶ 4 A predestina [vsl. měniti].