Definiția cu ID-ul 1278789:
Tezaur
MENITURI subst. (pl.) (Învechit) Prorociri, preziceri (rele). Corbul cînd crîngăește, bine știe el ce fel de menituri menește. CANTEMIR, IST. 320, cf. id. HR. 10. - Accentul necunoscut. – De la meni.
MENITURI subst. (pl.) (Învechit) Prorociri, preziceri (rele). Corbul cînd crîngăește, bine știe el ce fel de menituri menește. CANTEMIR, IST. 320, cf. id. HR. 10. - Accentul necunoscut. – De la meni.