MERCERÍE s. f. 1. (Cu sens colectiv) Obiecte mărunte care servesc la cusut și ca accesorii la îmbrăcăminte, mai ales ace, ață, copci, agrafe, panglici, dantele, nasturi etc. V. m ă r u n ț i ș u r i. Cf. BARCIANU, ALEXI, W., BL II, 244. 2. Negoț de mercerie (1). 3. Magazin de mercerie (1). Te prezinți la merceria din str. B. . ., ceri dantelă de mătase roșie. BENIUC, M. C. I, 139. – Pl.: (3) mercerii. – Din fr. mercerie.