merínde, s.f., pl. Provizii; hrană rece, pe care o ia cineva când pleacă la drum. – Lat. merenda „gustare de după-amiază” (Pușcariu, MDA). ■ Cuv. rom. > ucr. merenda, pol. dial. mierynda, slov. merinda (Candrea, Berneker, după DER), magh. meringya (Edelspacher, după DER).