MESCIOARĂ, mescioare, s. f. Măsuță. Un clavir și mai multe mescioare cu obiecte de toaletă. GALACTION, O. I 328. Lampa de petrol ce atîrna din tavan peste mescioara încărcată cu cuie de lemn și calapoade. REBREANU, R. I 65. Se opri în fața unui tînăr ce sta deoparte la o mescioară de nuc. VLAHUȚĂ, O. AL. II 9. Pronunțat: -cioa-.