MESÉLNIC s. m. (Popular, mai ales la pl.) Mesean (la nuntă). Vedeți, cinstiți meșelnicii mei, cest frumos dar, acuma arăt la fețele d-voastră cest pom înflorit. DENSUSIANU, Ț. H. 239. Se face dăruialâ în cinstea ginerelui de cătră toți meșelnicii. H XVI 13, cf. CIAUȘANU, V. 179, ALRM II/I h 353. - Pl.: meselnici. – Și: (regional) meșélnic s. m. – Masă¹ + suf. -elnic.