meseriaș, -ă s.m., s.f., adj. I 1 s.m., s.f. meșteșugar, <livr.> artefice, <înv. și pop.> meșter, <reg.> breslaș, <înv.> industriaș, meșteșugareț, meșteșugarnic, meșteșugaș, <fran.> artizan. Mecanicul care le întreține mașina este un bun meseriaș. 2 s.f. (arg.) v. Cocotă. Demimondenă. Depravată (v. depravat). Desfrânată (v. desfrânat). Destrăbălată (v. destrăbălat). Dezmățată (v. dezmățat). Femeie de moravuri ușoare. Femeie de stradă. Femeie ușoară. Imorală (v. imoral). Prostituată. Rufiană (v. rufian). Stricată (v. stricat). II adj. (fam.) 1 (despre oameni) v. Abil. Șiret³. Șmecher. Viclean. 2 (despre oameni) v. Dotat. Înzestrat. Talentat. 3 (despre fapte, evenimente, stări, despre calitatea unor produse, despre creații, manifestări etc. ale oamenilor sau, p. ext., despre oameni) v. Desăvârșit. Excelent. Excepțional. Extraordinar. Fabulos. Fantastic. Fenomenal. Formidabil. Grozav. Ideal. Magistral. Minunat. Nemaipomenit. Perfect. Splendid. Sublim. Superb. 4 (despre creații, realizări etc. ale oamenilor) v. Bun. Izbutit. Reușit. Valoros, 5 (despre mâncăruri) v. Apetisant. Bun. Delicios. Gustos. Îmbietor. Plăcut. Savuros. 6 (despre băuturi) v. Apetisant. Bun. Delicios. Gustos. Îmbietor. Licoros. Plăcut. Savuros.