MEȘTEȘUG (pl. -guri) sn. 1 Artă, măestrie, talent, pricepere: stau tolăniți pe niște... velințe, lucrate cu ~ (ISP.) ¶ 2 Meserie: fete și băieți trebuie să învețe un ~, să aibă o meserie (I.-GH.); (P): ~ul la om e brățară de aur, cel ce cunoaște o meserie posedă un izvor de bogăție ¶ 3 Ⓕ Tertip, șiretenic; iscusință, dibăcie: se dă iute jos din capra trăsurii și, c’un feliu de ~, prinde cucoșul (CRG.); zmeul... știa alte ~uri prin care socotea că-l va pierde mai lesne (SB.) [m e ș t e r ș u g].