Definiția cu ID-ul 1394037:
Explicative DEX
MEȘTEȘUGIRE sf. 1 Faptul de a mesteșugi ¶ 2 Dibăcie, iscusință, pricepere; măestrie: cu cîtă ~, cu cîtă măestrie, ajunge la împlinirea scopului ei (BR.-VN.).
MEȘTEȘUGIRE sf. 1 Faptul de a mesteșugi ¶ 2 Dibăcie, iscusință, pricepere; măestrie: cu cîtă ~, cu cîtă măestrie, ajunge la împlinirea scopului ei (BR.-VN.).