MIASMĂ (pl. -me) sf. 1 Termen cu care se denumeau altădată părticelele invizibile provenite din descompunerea substanțelor organice animale sau vegetale, mai ales în bălți; se atribue astăzi microbilor efectele care se atribuiau odinioară miasmelor ¶ 2 Duhoare, emanațiune bolnăvicioasă: atmosfera e împuțită de miasme fetide (ALECS.); Ⓕ: vîntul puternic al liberalismului ... a curățit atmosfera de miasmele infecte ale slugărniciei reacționare (CAR.) [fr.].