Definiția cu ID-ul 503008:
Etimologice
miasmă (miasme), s. f. – Duhoare. Fr. miasme. – Der. miasmatic, adj., din fr. miasmatique; înmiasma, vb. (a răspîndi mirosuri urîte).
Exemple de pronunție a termenului „miasmă” (1 clipuri)
Clipul 1 / 1
miasmă (miasme), s. f. – Duhoare. Fr. miasme. – Der. miasmatic, adj., din fr. miasmatique; înmiasma, vb. (a răspîndi mirosuri urîte).