MIEZ (pl. -zuri) sn. 1 Mijloc, partea din mijloc: la ~ de noapte (ISP.) (DLVR.) (COȘB.); Atunci mai dulce steaua lucește ’n ~ de noapte (ALECS.); Era ’n amiazi și ’n ~ de vară și soarele-a scăzut spre seara (COȘB.); a adus el trifoiu verde în ~ de iarnă (RET.); la ~ de cale (MAR.); a tras în ~ul tîrgului la hanul lui Manuc (CAR.); în ~ul lumii reale, vedeam acum lumea fantastică... (a) poeților (GN.); ~ul zilei, amiazi; ~ul nopții, ceasurile 12 din noapte; la ~ de ~ de noapte (CIAUȘ.), în puterea nopții; la ~ de miază-noapte (MAR.), cînd bat ceasurile 12 noaptea ¶ 2 🌿 Partea dinăuntru a poamelor: ~ de nucă ¶ 3 🍽Partea moale a pîinii, spre deosebire de coajă: ~ de pîine ¶ 4 Ⓕ Cu ~, substanțial, temeinic; fără ~, fără valoare, gol, neînsemnat [lat. mědius].