MIJLOC (pl. -loace) sn. 1 Partea, locul care se află la o depărtare egală de amîndouă extremitățile; centru: ~ul drumului, orașului, pămîntului, unei fraze; Ⓕ: la ~ul călătoriei; vorb. de timp: ~ul anului, zilei; a se pune la ~, a interveni spre a împăca sau a despărți doi înși cari se ceartă sau se bat: boierii din Țara-Românească se puseră la ~ cu rugăciuni și se făcu pace (ISP.); văzînd noi că era cît pe ce să se încaiere, ne punem la ~ și-i împăcăm (CRG.) ¶ 2 La ~, a) între acestea, între timp, de atunci: sînt ani la ~, de cînd n’a mai dat semne de viață; a trecut după aia o săptămînă la ~ (CAR.); b) la aceasta: vezi d-ta că-i un „dacă” la ~ (ALECS.) ¶ 3 De ~, potrivit, mediocru, nici mare nici mic, nici bun nici rău, etc. ¶ 4 🫀 Partea de mijloc a corpului, talie: a-și încinge ~ul cu un brîu; a-și frînge ~ul; a prinde de ~; cu o mînă îi cuprinse ~ul, iar cu cealaltă îi desmierdă încet fruntea și părul (EMIN.) ¶ 5 Ceea ce se face, ce slujește spre a ajunge la un scop: nu găsesc nici un ~ de scăpare; a găsit ~ul de a se îmbogăți fără să muncească ¶ 6 Putință; chip: n’am ~ul să-ți ajut ¶ 7 Ajutor, intermediar: a capătat acest post prin ~ul prietenilor săi ¶ 8 🔧 Puntea ferestrăului ¶ 9 pl. Avere, stare: nu-mi permit mijloacele să cheltuesc atît [lat. mĕdiuslocus, influențat în fonetism do vsl. mežda].