MINCINOS, MINCINOASĂ I. adj. 1 Care minte, care spune minciuni: cine se laudă că nu e ~, trebuie crezut pe jumătate (ZNN.) ¶ 2 Fals, strîmb, neadevărat: mărturie mincinoasă; bani mincinoși ¶ 3 Plin de minciuni: laude mincinoase ¶ 4 Înșelător, amăgitor: un surîs ~: lumea-i mincinoasă ¶ ¶ C. ADEVĂRAT, NEMINCINOS. II. sn. f. Acela (aceea) care minte de obiceiu; (P): ~ul nu se mai crede, nici cînd ar spune adevărul.