ministru s.m. (polit.) 1 <înv.> minister, <ieșit din uz> logofăt. Ministrul educației trebuie să reformeze sistemul de învățământ. 2 (în unele state; în trecut și la noi) ministru (de Externe) = secretar de stat (v. secretar²), <înv.> ministru extern, secretar al statului, (v. secretar²), secretar de țară (v. secretar²), secretarul statului(v. secretar²), <ieșit din uz> ministru al Afacerilor Străine, ministru al Interesurilor Străine, <în Țările rom., în timpul Regulamentului Organic; ieșit din uz> marele-postelnic (v. mare¹), postelnic; ministru de Interne = <arg.> starostele curcănimii (v. staroste); (înv.) ministru extern v. Ministru (de Externe). Secretar de stat (v. secretar²); (ieșit din uz) ministru al Afacerilor Străine = ministru al Interesurilor Străine v. Ministru (de Externe). Secretar de stat (v. secretar²).