minor, -ă adj. 1 (jur.; în opoz cu „major”; despre oameni) nevârstnic, <înv.> minorean. Are doi copii minori. 2 (în opoz. cu „principal”; mai ales despre probleme teoretice sau practice) colateral, marginal, neimportant, neînsemnat, nesemnificativ, secundar, <rar> secund, <fig.> adiacent, lateral, lăturalnic, periferic, satelit. Se aduce în discuție o chestiune minoră care nu interesează pe nimeni. 3 (în opoz. cu „major”) mărunt, mic, neimportant, neînsemnat, redus, secundar. Contribuția acestui poet la dezvoltarea literaturii este minoră. 4 (despre stări, situații etc.) mic, neimportant, neînsemnat, neperceptibil, nesemnificativ, scăzut, slab, <înv.> ușor². Ameliorarea stării bolnavului este minoră. Influența anturajului asupra tânărului este minoră.