minunăție s.f. 1 bazaconie, bizarerie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minune, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, <rar> singularitate, <înv. și pop.> pocitanie, <pop. și fam.> bâzdâganie, trăsnaie, <pop.> comedie², nevoie, pidosnicie, <reg.> dănănaie, deșanț, miraz², mirăzenie, nagodă, șanț², șozenie, șuchețenie, trăsneală, <înv.> ciudățime, plesnaie, <fig.; fam.> halima¹. Îi treceau prin cap numai minunății. N-a văzut în viata ei o asemenea minunăție. 2 frumusețe, minune, splendoare, <pop. și fam.> mândrețe, <reg.> mândrenie, mândrulenie, <fig.> rază, vis. Fiica lor este o minunăție. 3 (reg.) v. Admirație. Apreciere. Atenție. Cinste. Cinstire. Condescendență. Considerare. Considerație. Deferență. Onoare. Prețuire. Recunoaștere. Respect. Reverență. Stimă. Trecere. Vază¹.