minune s.f. 1 miracol, <livr.> prodigiu, <rar> taumaturgie, <pop. și fam.> comedie², <pop.> vedenie, <înv. și reg.> taină, <înv.> ciudă, ciudesă, divă², mirac, poznă, putere, semn, silă, vârtute, znamenie. Sfânta Parascheva este făcătoare de minuni. 2 bazaconie, bizarerie, ciudățenie, curiozitate, drăcie, drăcovenie, minunăție, năstrușnicie, năzdrăvănie, poznă, <rar> singularitate, <înv. și pop.> pocitanie, <pop. și fam.> bâzdâganie, trăsnaie, <pop.> comedie², nevoie, pidosnicie, <reg.> dănănaie, deșanț, miraz², mirăzenie, nagodă, șanț², șozenie, șuchețenie, trăsneală, <înv.> ciudățime, plesnaie, <fig.; fam.> halima¹. 3 frumusețe, minunăție, splendoare, <pop. și fam.> mândrețe, <reg.> mândrenie, mândrulenie, <fig.> rază, vis. 4 (înv.) v. Minunare. Stupefiere. Surprindere. Uimire. Uluiala. Uluire.