minți vb. IV. 1 intr. (despre oameni) a fabula, a inventa, <reg.> a poșovăi, <fig.; fam.> a se bărbieri, <arg.> a iordăni, a se rade. Obișnuiește să mintă cu nonșalanță. Își dă seama când minte și când spune adevărul. 2 tr. (compl. indică oameni) <fam.> a minciuni, a tromboni, a vrăji. Spune adevărul și nu mă mai minți! 3 tr. (compl. indică oameni) a ademeni, a amăgi, a încânta, a înșela¹, a mistifica, a momi, a păcăli, a trișa, <livr.> a iluziona, <fam.> a fenta, a fraieri, a juca, a prosti¹, a șmecheri, a țepui², <înv. și reg.> a fulăi, a planisi, a poticăli, a prilesti, a sminti, a smomi, a șutili, <reg.> a celui, a mâglisi, a obroci¹, a ormoci, a șugui¹, a tășca, <înv.> a blăzni, a dezmânta, a gâmbosi, a îngâna, a lâncoti, a se linguși, a măguli, a surprinde, <peior.> a chilipirgi, <fig.> a îmbrobodi, a orbi, <fig.; pop. și fam.> a boi³, a duce², a purta, a șurubări, a șurubui, <fig.; fam.> a aburi, a aiura, a arde, a bărbieri, a dribla, a frige, a încălța, a pârli, a pingeli, a pingelui, a potcovi, a prăji, <fig.; reg.> a pârjoli, a șurubi, <fig.; înv.> a aromi, a luneca, <arg.> a accidenta, a daiboji, a pricăli. A mințit multe persoane în vârstă cu vorbe frumoase. 4 refl. (fam.; despre oameni) v. Amăgi.