MIRĂ² s. f. (Învechit, rar, în sintagma) Miră cerească = măsură de lungime (egală cu „73 de mile pămîntești”). Fietecare miră cerească, cîte 73 de mile pământești. CANTEMIR, IST. 139. Apa în lungiș, cu cinci mire cerești decît Nilul mai scurtă, id. ib. 141. - Pl.: mire. – Cf. m i l ă².