mirosi vb. IV. I 1 intr. <înv.> a odora. Îi place foarte mult cum miroase trandafirul. 2 intr. (adesea urmat de determ. introduse prin prep. „a”, care indică obiectul sau substanța) a duhni, a puți, <înv. și reg.> a apuți, <reg.> a se auzi, a duhli, <înv.> a duhori. Bărbatul miroase a coniac. 3 intr. (adesea constr. cu un pron. pers. în dat.; urmat de determ. introduse prin prep. „a”, care indică obiectul sau substanța) <înv. și pop.> a puți. Aerul miroase a pământ umed. Îi miroase a clor. 4 tr. (despre animale) a adulmeca, <rar> a puncta, <pop.> a moșmoni, <reg.> a mâșâi, a mușina, a mușlui, a șișcăni, a ulma, a vetri, <înv.> a adulma, a aulma. Câinii miros urmele vânatului. II fig. 1 tr. (compl. indică acțiuni, fapte viitoare, întâmplări despre care nu se poate afla încă în mod direct) a anticipa, a intui, a presimți, a simți, <fig.; fam.> a adulmeca, <fig.; înv.> a aulma, a ulma. A mirosit devalorizarea valutei. 2 tr. (adesea în constr. cu înțeles neg., mai ales interog.; de obicei urmat de o prop. compl. dr.) a bănui, a crede, a gândi, a ghici, a-și imagina, a-și închipui, a presupune, a prevedea, a socoti, a ști, a visa, <fig.> a întrezări. Cine ar fi mirosit că se va întâmpla astfel? Nu a mirosit că în ceai era somnifer. 3 tr. (compl. indică evenimente, fapte, acțiuni etc. viitoare) a ghici, a intui, a prevedea, a sesiza, <fig.> a întrevedea, a întrezări, a pătrunde, <fig.; livr.> a penetra. Este aproape imposibil să miroase sfârșitul conflictului dintre ei. A mirosit mersul evenimentelor. 4 tr. (compl. indică stări, situații, fapte etc.) a aprecia, a intui, a înțelege, a sesiza, <fig.> a descifra, a dibui, a prinde, <fig.; înv.> a pricepe. Are un spirit ascuțit dacă poate să miroase asemenea nuanțe.