MISIRLÍU s. m. 1. (Învechit, rar) Egiptean. Cf. DR. III, 429. 2. Soldat din armata vechiului Egipt. Beiul Misiriului cu toți misirliii și inicerii. AXINTE URICARIUL, LET. II, 178/5, Cf. CADE. 3. Coif purtat de egipteni; misurcă. Cf. DR. III, 429. Misirliu de mare preț împodobit cu sîrmă de aur. SADOVEANU, Z. C. 325. 4.Numele unei monede de aur care circula în Egipt; misir (II 2). Cf. DOC. EC. 674. 5. (Mai ales la pl.) Varietate de porumbei de rasă bună, cu ciocul mic. Cf. BARONZI, L. 95, DDRF, SCRIBAN, D. ♦ (Adjectival, despre păsări) Care seamănă cu varietatea de porumbei de mai sus. În piscul unui pin solitar o stăncuță misirlie hulește amar primăvara, KLOPȘTOCK, F. 43. – Pl.: misirlii. – Din tc. misirli.