MISÍT s. m. 1. (Învechit, în forma mesit) Emisar, mesager, trimis, sol. Nu trecu însă mult și iată sosiră alți noui mesiți ai vizirului. BĂLCESCU, ap. DDRF. Dacă vor simți ceva ș-or vrea să pribegească, atunci mesiții măriii tale ii vor aduce ferecați. ODOBESCU, S. I, 83. 2. Persoană care mijlocește o afacere comercială; intermediar, mijlocitor (2), samsar. Un misit care venise să-i vază griul, îi abătuse vorba despre fata unui proprietar din vecinătate. SĂM. V, 12, cf. I. PANȚU, PR. 3. Rolul de samsari, „misiți”, cum li se zice în limba obișnuită a oborului. CONV. LIT. XLIV, 211. Un misit aleargă după el, pînă la vagon, cu capul descoperit, rugîndu-l ceva. C. PETRESCU, S. 168. Misit de vinuri. BRĂESCU, A. 166, cf. SADOVEANU, O. IX, 323, ALR I 1 574/610. Pentru așa tocmeală, așa telal (misit). ZANNE, P. V, 630. - Pl.: misiți. – Și: (1) mesit s. m. – Din ngr. μερίτης.