MITE adv. (Rar) Chiar..., pînă... Romînii, la sat, pe cel dintre dînșii care știe să fure oul de sub coțofană fără să-i bage de seamă, și carele aude, mite și iarba crescînd, îl numesc năzdrăvan. ODOBESCU, S. I 397. ◊ (Folosit ca întărire pe lîngă unele adverbe) Și tocmai mite! Îndată după cea cu cirezile, vine alta la rînd. CREANGĂ, A. 52.