MOȘNENÍE s. f. (Învechit) Moștenire (1). Cela ce va răni pre altul. . . nu-ș va piiarde moșneniia (m o ș i i a MUNT.). PRAV. 93. Cînd va fi un om bolnav și va lăsa cuiva să moșnenească mult, puțin, . . . și acest moșnean nu va griji de dîns, . . , acesta-ș va piiarde moșneniia (m o ș t e n i r e a MUNT.). ib. ◊ L o c. a d j. De moșnenie = moștenit. O vie iaste den vie mea cea de moșnenie în hătarul fundenesc (a. 1711). BUL. COM. IST. V, 233. – Pl.: moșnenii. – Moșnean + suf. -ie.