modalitate s.f. (adesea urmat de determ. modale sau introduse prin prep. „de”) 1 chip, fel, formă, manieră, metodă, mijloc, mod, posibilitate, procedare, procedeu, procedură, sistem, <pop.> putință, <înv. și reg.> urmare, <reg.> modru, <înv.> așezământ, manoperă, marșă, mediu¹, mers, mijlocire, tropos, <fig.> cale, <fig.; înv.> cap. 2 fel, gen, manieră, mod, regim, sistem, stil. 3 (rar) v. Circumstanțe (v. circumstanță). Concurs de împrejurări. Conjunctură. Împrejurări (v. împrejurare). v. Întâmplări (v. întâmplare). Timpuri (v. timp). Vremuri (v. vreme).