modestie s.f. I 1 <înv.> bună-mulțămită, nemărire, netrufă, smerenie. Profesorul lor de biologie este de o rară modestie. 2 simplicitate, simplitate, <livr.> umilitate, <înv.> prostie, prostime. Nu se jenează de modestia condiției sociale a viitoarei lui soții. 3 simplicitate, simplitate, sobrietate, <înv.> simpleță, <fig.; fam.> nuditate. Adesea se îmbracă cu o modestie căutată. 4 simplitate, <fig.; rar> patriarhalitate. Ceea ce caracterizează traiul celor mai mulți este modestia. 5 bună-cuviință, decență, jenă, maniere (v. manieră), pudoare, rușine, sfială, <rar> pudicitate, <latin.; înv.> pudiciție. Multe persoane sunt lipsite de modestie. 6 (fam.) v. Reținere. Rezervă. II (înv.) v. Chibzuială. Chibzuință. Chibzuire. Cumințenie. Cumpăt. Cumpătare. Înțelepciune. Judecată. Măsură. Minte. Moderație. Ponderație. Rațiune. Sobrietate. Tact. Temperanță.