MODESTIE s. f. Însușirea de a fi modest. E o misiune atît de delicată! vorbi Constantin Lipan, emoționat. – Lasă modestia, dragă Costică. C. PETRESCU, C. V. 109. Nicu Bălcescu era de o modestie rară. GHICA, S. 681. Fără modestie, mă simt vrednic și demn de orice rol în sînul patriei mele. ALECSANDRI, T. I 281.