MODIC, -Ă adj. (Rar) Care are valoare modestă, mijlocie, neînsemnată; (despre prețuri) redus, convenabil. Prețul. . . este de cinci sfanți, preț cu totul modic pe lîngă folosul ce poate produce această carte (a. 1850). DOC. EC. 971, cf. NEGULICI, PONTBRIANT, D., COSTINESCU. Progrese modice. LM, cf. BARCIANU, ALEXIi, W., CADE. Chioșcul. . . oferă solicitatorilor, contra unei sume modice, un pachet în care au fost cu îngrijire alese cele mai căutate dintre bunătăți. CONTEMP. 1948, nr. 105,6/2. ♦ (Adverbial, neobișnuit) în mod cumpătat, cu măsură. SCBIBAN, D. – Accentuat și: modic. – Pl.: modici, -ce. – Din lat. modicus, fr. modique.