modificare s.f. I 1 devenire, dezvoltare, evoluare, evoluție, prefacere, schimbare, transformare, <fig.> curgere, fluiditate, înnoire, mișcare. Societatea omenească este în continuă modificare. 2 metamorfozare, metamorfoză, mutație, prefacere, preschimbare, schimbare, transfigurare, transformare, <rar> strămutare, transmutație, <înv. și pop.> mutare, prefăcătură, schimbătură, <reg.> străformare, <înv.> modificație, preobrajenie, schimbăciune, străformație, strămutătură, transformație, <fig.> răsturnare, <fig.; înv.> răsturnătură. Modificarea aspectului clădirii este radicală în urma lucrărilor de renovare. Nu crede în modificarea caracterului colegului său. 3 prefacere, prelucrare, refacere, schimbare, transformare, <fig.; rar> refontă. Textul a suferit modificări înainte de publicare. 4 reformare, schimbare. S-a votat modificarea ortografiei. 5 ecart, schimbare, variație. În ultimul timp a survenit o modificare a climei. 6 prefacere, schimbare, <fig.> primenire, primenit¹. Modificarea modei se face, de obicei, după modelul occidental. 7 abatere, deviație, deviere, mutare, schimbare. Modificarea cursului râului a fost necesară pentru protejarea satului de inundații. II (fon.) 1 alterare, prefacere, schimbare, transformare. În unele cuvinte s-a produs modificarea sunetului „v” în „j”. 2 prefacere, schimbare, transformare, trecere. Modificarea lui „l” intervocalic în „r” în cuvintele românești de origine latină este o lege fonetică de bază.