MODULAȚIE, modulații, s. f. 1. Trecerea de la o tonalitate sonoră la alta; serie de sunete care își schimbă tonalitatea. Slăvind sărbătoarea pomilor, privighetoarea cea fără de pereche își începe modulațiile ei de o putere și o dulceață nesfîrșită. SADOVEANU, O. VI 400. Își da seama în același timp de sonoritatea și modulațiile glasului. VLAHUȚĂ, O. AL. II 64. 2. (Fiz.) Modificarea mărimilor caracteristice ale unei oscilații, astfel încît aceste mărimi să varieze în timp Ia fel cu anumite oscilații date; rezultatul modulării. – Variantă: modulațiune (C. PETRESCU, Î. I 237) s. f.