MOLEȘÍRE s. f. 1. Faptul de a (se) m o I e ș i; moleșeală (1). Nu ai nici o durere, ci numai o moleșire peste tot, care se aseamănă întrucîtva cu o stare de lene. BIANU, D. S. 737. Era cald și o moleșire plăcută pătrundea în trupuri. AGÎRBICEANU, A. 113. ♦ Lipsă de bărbăție, de vigoare. Molășirea au intrat în lăcașul voinicilor. RUSSO, S. 127. 2. Boală infecțioasă a viermilor de mătase, care se manifestă prin colorarea lor în negru, lipsă de poftă de mîncare și muierea corpului; flașerie. Cf. ENC. AGR. – Pl.: moleșiri. - Și: (regional) molășíre s.f. – V. moleși.