MONOPOLIZA vb. I. T r a n z. 1. A exercita un monopol (1); a organiza sau a concesiona ceva pe bază de monopol. Cf. PONTBRIANT, D., DDRF. Domnii au căutat adesea să monopolizeze unele articole de comerț. OȚEȚEA, T. V. 44. 2. F i g. A acapara, a-și atribui în mod exclusiv un obiect, un privilegiu, un domeniu de activitate etc.; a concentra întreaga atenție, întreg interesul cuiva. Nu este iertat ca actualitatea să monopolizeze viitorimea. MAIORESCU, D. I, 138. Nu vreau să spun că Eminescu a monopolizat poezia lirică a epocei noastre. GHEREA, ST. CR. III, 177. Cusutul îl monopolizaserâ cîteva văduve și fete mai sărace. AGÎRBICEANU, A. 115, cf. C. PETRESCU, A. 416. Burghezia monopolizează rezultatele descoperirilor științifice în scopuri egoiste de îmbogățire. CONTEMP. 1948, nr. 110, 13/3. – Prez. ind.: monopolizez. – Din fr. monopoliser.