MONOPOLIZARE s. f. Acțiunea de a m o n o p o l i z a și rezultatul ei. 1, Cf. m o n o p o l i z a (1). Cf. PONTBRIANT, D., COSTINESCU, DDRF. 2. F i g. Cf. m o n o p o l i z a (2). O monopolizare a puterii politice în favoarea unuia singur, RALEA, S. T. II 99, cf. 265. – Pl.: monopolizări. – V. monopoliza.