MORAVURI s. n. pl. Totalitatea obiceiurilor și deprinderilor unui popor, ale unei clase, ale unui mediu social etc.; purtări, apucături, deprinderi ale unei persoane. Stăpînă-sa... după cîte înțelegea cățelul Jap, era o femeie cu moravuri culpabile. GALACTION, O. I 304. Dar ginerele e băiat de la țară cu moravuri de la patruzeci și opt. REBREANU, R. I 29. Moravuri ușoare v. ușor.