MORB s. n. (Livresc) Boală. Care morbu sau boală. . . se sfîrșește sau spre sănătate sau spre moarte. ÎNVĂȚĂTURĂ, 81/13, cf. 68/4. Bălți respiratoare de morburi și moarte. BARIȚIU, P. A. I, 455. Mărgăritare ce se află crescute pe găoacele ei din lâuntru și care mărgele se țin a fi un morb al scoicei. F (1870), 140, cf. LM. Multe femei sînt de părere că ele ar fi avînd un fel de morb lăuntric. . . și din cauza acestuia nu pot să nască copii. MARIAN, NA. 6. Îmi pare rău că nu mi-ai împărtășit anumea, ce este cauza acelui morb. SBIERA, F. S. 272, cf. BIANU, D. S. ◊ (Cu determinări precizînd felul bolii) Morbul lui Basedow. . . i-a pricinuit sfîrșitul. CĂLINESCU, E. 37. Morbul lui Pott = tuberculoza coloanei vertebrale. Cf. DM, DER. ◊ F i g. Vei deveni ipocrit și în furia acestui morb satanic, te vei munci să amăgești pe fratele tău. FILIMON, O. I, 311. Te-ai molipsit în singurătatea dumitale de un morb primejdios, pe care nu te supăra dacă-l numesc vanitate. SADOVEANU, A. L. 18. – Pl.: morburi. – Din lat. morbus.