MORBÍD, -Ă adj. Care indică o boală, o stare bolnăvicioasă sau rezultă dintr-o astfel de stare; bolnăvicios, nesănătos (din punct de vedere fizic sau psihic). Cf. URSU, T. Ș. 240, LM, BARCIANU. Ținînd seamă de activitatea artistică pe care a avut-o criminalul, cum și de împrejurările, necunoscute pînă astăzi de noi, ca un rezultai al unei stări morbide, Curtea condamnă la zece ani detențiune pe acuzatul Adrian. ARDELEANU, U. D. 247, cf. SADOVEANU, E. 41. Ereditatea morbidă trebuie și ea menționată. RALEA, S. T. II, 21. Un număr de lucrări a fost consacrat studiului alienaților criminali, arătînd nevoia pentru psihiatrie de a ține seama de fondul morbid ca factor generator al crimei. PARHON, O. A. I, XIV. Burghezia stimulează asemenea literatură morbidă. V. ROM. martie 1954, 262. Nu este decît un fenomen morbid. ib. ianuarie 1960, 192. – Pl.: morbizi, -de. – Și: (Bucov.) moárbăd, -ă adj. Com. MARIAN. – Din lat. morbidus, fr. morbide.