MÓRGĂ² s. f. 1. Clădire sau încăpere special amenajată în care se depun cadavrele și se execută autopsiile. Domnul doctor a telefonat că vă așteaptă la morga spitalului ca să asistați la autopsia unui înecat. BART E. 252. „Un . . . prieten” îl încredința că dacă nu va pleca de bună voie de pe șantier, va fi dus cu mașina la morgă. V. ROM. octombrie 1954, 115. Puseră sicriul . . . într-o căruță șoldie care îl duse sub pază, la morgă. STANCU, R. A. IV, 213. 2. (Argotic) Ocnă. CADE. – Pl.: morgi. – Din fr. morgue.