morișcă s.f. I 1 <reg.> ciutură. Morișca este o moară mică, de vânt sau de apă, care are o singură piatră ori roată. 2 (agric.) mașină de vânturat, vânturătoare (v. vânturător), <reg.> moară, vânteală, vântureșcă, vânturișcă, vârtealău. Morișca este folosită la curățatul cerealelor, al semințelor de leguminoase, al plantelor tehnice etc. de impurități ușoare, cu ajutorul unui curent de aer. 3 (j. de copii) duruitoare, scârțâitoare (v. scârțâitor), zbârnâitoare (v. zbârnâitor), <pop.> hârâitoare, moară, pârâitoare, <reg.> turuitoare, vâjâitoare (v. vâjâitor), vânturătoare (v. vânturător), zbângă, zbângăitoare, zbârnel, zbârnoaie (v. zbârnoi), zvârdină, <înv.> sfârlitoare. Morișca se confecționează din tablă, scândură, hârtie în forma aripilor sau a roții unei mori, care se învârtesc în bătaia vântului ori cu mâna, producând un sunet caracteristic. 4 (j. de copii) scârțâitoare (v. scârțâitor), zbârnâitoare (v. zbârnâitor), <pop.> zbârnâitoare de gândac (v. zbârnâitor), <reg.> sfârâitoare, sfârlează. Morișca este făcută dintr-un cărăbuș (sau dintr-o altă insectă care face zgomot când zboară) imobilizat cu un ac și lăsat să zbârnâie în aer prin bătaia aripilor. 5 (de obicei determ. prin „de vânt”) pârâitoare, scârțâitoare (v. scârțâitor), sperietoare (v. sperietor), zbârnâitoare (v. zbârnâitor), <reg.> turuitoare. Morișca imită aripile unei mori de vânt, fiind folosită pentru a speria păsările în livezi, pe ogoare sau pe acoperișul caselor. 6 (tehn.) morișcă hidraulică = morișcă hidrometrică. Morișca hidraulică este folosită la măsurarea vitezei unui curs de apă; morișcă hidrometrică = morișcă hidraulică. 7 (pesc.; la undiță) mulinetă. Morișca este alcătuită dintr-un tambur pe care se înfășoară firul. 8 (rar) v. Râșniță. 9 (arg.) v. Ceas. Ceasornic. II fig. 1 (pop. și fam.; deprec. sau peior.) v. Gură (ca organ al vorbirii). 2 (anat.; la păsări; reg.) v. Pipotă. Rânză. Stomac măcinător.