MORMĂIÁLĂ s. f. Mormăit¹ (2). Nu mai avu timp să audă mormăiala de răspuns a invitatului său. CAMIL PETRESCU, N. 27. Citirile preoților, mormăielile dascălilor. . . erau ca un ison nedeslușit. id. O. II, 77. – Pl.: mormăieli. – Și: (regional) mornăială (LB, com. MARIAN), murmuiálă (DDRF) s. f. – Mormăi¹ + suf. -éală.