MOROCĂNOS, -OASĂ, morocănoși, -oase, adj. Ursuz, posac, posomorit. Pe poartă intră, dîrz și morocănos, bătrînul Mihu. SADOVEANU, O. VII 160. Sub înfățișarea întotdeauna placidă și de atîteaori morocănoasă, eu am avut prilej să aflu ce ascundea. C. PETRESCU, C. V. 301. Moșul meu... este... un bătrîn serios, morocănos. ALECSANDRI, T. 758.