moroșán, moroșeni, (morășan, moreșan), s.m. 1. Sensul primar a fost, probabil, de „locuitor de pe valea Mureșului; din ținutul Mureșului; mureșean”; transformările fonetice care au dat var. moroșan, morășan, moreșan aparțin subdialectului maramureșean. ■ Probabil a existat la un moment dat, în istorie, o conviețuire îndelungată între populația locală și un grup masiv de „mureșeni”, care ulterior au fost asimilați. 2. Nume colectiv al locuitorilor din Țara Maramureșului: „După pui de moroșan / Să nu dai cu bolovan”. ■ Termen înregistrat în satele de pe valea Marei, respectiv în Săpânța, Rona de Jos și Ieud; pe valea Izei și Vișeului, localnicii spun maramureșan. ■ (top.) Plaiul moroșenilor, fânațe în Groșii Țibleșului (Vișovan, 2008). ■ (onom.) Moroșan(u), nume de familie în jud. Maram. – Cf. maramureșean (DEX); cf. mureșan, din Mureș (< Maris, Marisos).