MORSĂ² s. f. Dispozitiv cu dinți prin care piesa unui sistem tehnic se poate îmbuca cu o altă piesă. Sulurile se construiesc din oțeluri speciale . . . și pot fi: a) cu morsă, b) fără morsă, c) cu morsă și inel de frînă. IONESCU-MUSCEL, TES. 632. – Pl: morse. – Din fr. mors.