MORÎNCEÁLĂ s. f. 1. (Prin-Munt.) Muncă obositoare; trudă; chin. Cîteodată opream pîrîul și, făcînd o bolboacâ mare, „încercam să mă scald. . . Obosit de atîta morînceală, mă întindeam la umbră. SĂM. IV, 728. Mă trezii în pat, nădușit baltă de atîta morînceală ce-mi trăsese Morfeu. IOVESCU, N. 199. ♦ (Prin Bucov.; în forma moronceală) Treabă făcută de mîntuială. LEXIC REG. 105. ♦ (Regional, în forma morunceală, probabil prin apropiere de morun² Depunere a icrelor de către moruni². Nu știe seama peștelui, Morunceala morunilor, Tăvălitura știucilor. MAT. FOLK. 50. 2. (Prin Munt. și Olt.) Pămînt amestecat cu apă, întrebuințat la spoitul caselor (com. din TURNU MĂGURELE) ; tencuială (CHEST. II 128/90; ”frămîntătură" (PLOPȘOR, V. O. 11). 3. (Prin Munt.) Lături, de vase îngroșate cu mălai. Morînceală se zice lăturilor de vase îngroșate cu mălai pentru a fi date porcilor. I. CR, VIII, 88. – Și: (regional) moronceală, morunceálă s. f. – Morîncí + suf. -eală. – Pentru sensul 2, cf. m u r u i a l ă.