MORÎNDĂU s. n., s. m. 1. S. n. (Prin Olt.) Pastă obținută prin mestecarea sau frămîntarea unei materii. Cf. CADE. ♦ Bol alimentar foarte mare. Cf. CADE, 2. S. n. (Prin sudul Transilv.) Plăcintă preparată din mălai și brînză. Cf. GR. S. VI, 240. ♦ (Peiorativ) Aluat care nu s-a copt bine. Com.din ȘUGAG-SEBEȘ. 3. S, m. (Prin Olt.) Epitet, dat unui om mare, prost (CADE), bleg sau molîu (CIAUȘANU, V. 180). – Pl.: (1, 2) rdorîndaie și morîndăie, (3) morîndăi. – Și: (3, probabil prin apropiere de moale^{1}) molîndáu s. m. CIAUȘANU, V. 180. – Etimologia necunoscută. Cf. m o r î n c i, m o r î n c e a I ă.