MORȚIU subst. (În e x p r.) A urla (sau a fluiera) a morțiu = a urla (sau a fluiera) lung și trist (ea o prevestire de moarte). Măi, alungați haita ceea, strigă un pușcaș din clopotniță. Nu auziți cum urlă a morțiu ? CONV. LIT. III, 62. Peste drum de internatul nostru era o fabrică mare, care fluiera lung, a pustiu și a morțiu, din sirena ei. CIAUȘANU, R. SCUT. 37. Si latră-a pustiu Si urlâ-a morțiu. ALECSANDRI, P. P. 187. – Moarte + suf. -iu.