MOSÓR s. n. 1. Piesă de lemn, de metal, de material plastic etc. de forma unui cilindru, cu discuri la capete, pe care se înfășoară fire de ață, de lînă, de sîrmă etc.; p. e x t. piesa cilindrică împreună cu firele înfășurate pe ea. V. b o b i nă. Cf. ANON. CAR. Șezi acasă de-ți vezi de fuse și mosoare. ISPIRESCU, L. 14. Pentru a urzi, firele trebuiesc învăluite pe mosoare. PAMFILE, I. C. 258. Cîteva duzini de mosoare în diferite culori, testele cu ace, niște sticlărie și ceva șireturi. SAHIA, N. 92. Am venit, mămucâ, să iau un mosor de bumbac, să fac țevi. SADOVEANU, O. VII, 314. Desfăceam de pe un mosor de-acasă o bucată lungă de ață de cînepă. id. ib. IX, 357, cf. id. P. S. 28. Depănarea comportă . . . o mașină de depănat și mosorul sau tubul de carton presat ori de metal. IONESCU-MUSCEL, ȚES. 67. Răsuceau o funie pe un mosor gros de un cot. CAMIL PETRESCU, O. II, 26. C-am o țîră de fuior, Stă pustie pe mosor. MAT. FOLK. 495. După fus și mosorul. ZANNE, P. V, 307, cf. III, 250. ◊ (Glumeț). Eu sînt Ghindă, vânătorul. . . Care-mpușcă cu mosorul. TEODORESCU, P. P. 123. ◊ F i g. Scoțînd repede la fuioare de fum pe mosoarele nasului. IOVESCU, N. 60. Anii treceau . . . Mosorul vremii se desfășura implacabil. EFTIMIU, N. 126. 2. Piesă la dispozitivul de tragere al tunului. Trăgătorii izbesc mosorul în nodurile curelelor, fulgere în nori de fum, apoi trăsnete asurzitoare. SADOVEANU. O. II. 20. 3. (Regional) Piesă la potîngul plugului, pe care se înfășoară lanțul. Cf. ALR I 894/424, 684. 4. (Regional) Mînerul coarbei de dulgher. Cf. ALR II 6 661/551, 928. 5. (Regional) Vas, butoi făcut prin scobirea unui buștean (folosit pentru păstrarea cheagului). Cf. CHEST. V 134/15, LEXIC REG. 105. ♦ Stup primitiv făcut dintr-un trunchi de copac scobit (Săliștea de Sus-Viseu de Sus), CHEST. VI 110/23. 6. (Regional) Ghemotoc de semințe format pe firele de papură. Păpurișul cînta. Printre foile lui verzi, întunecate, drepte, ascuțite pe margini ca un cuțit cu două tăiușuri, se deslușeau pe alocuri mosoare ruginii de sămînță. SANDU-ALDEA, U. P. 105, cf. CHIRIȚESCU, GR.252. ♦ Gogoașă de stejar (Toplița). ALR II 6 383/228. 7. (Regional) Umflătură rotundă și tare pe corpul omului; s p e c. piele îngroșată pe talpa piciorului. V. b ă t ă t u r ă. Cf. LB, LM, ALR I 149/51, 249, 289, 308, 361, ALRM I/I h 188, ALR II/I h 77. I s-a făcut un mosor sub piele. MAT. DIALECT. I, 182. ♦ Urmă (proeminentă) rămasă pe locul unei fracturi sau al unei scrîntituri la braț sau la picior. Cf. FRÎNCU-CANDREA, M. 103, LEXIC REG. 105.8. (Anat.; regional) Omușor (2). Cf. ALRM I/I h 48. 9. (Regional) Lemn noduros, greu de crăpat (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. PAȘCA, GL. 10. Turn cu cupolă. Din vîrful mosoarelor Cîntă, cîntă doi goloni. ap. TDRG. 11. Fig. (Regional) Bărbat tăcut, închis și mofturos (Sîngeorz Băi-Năsăud). Cf. PAȘCA, GL. – Pl.: mosoare. – Din scr. mosur, bg. масур, ngr. μασούρι.