MOTOÁȘCĂ s. f. (Regional) 1. Scul sau ghem făcut din fire textile. Cf. DDDRF, ALEXI, W., SIMA, M. 184. ♦ Smoc (de lînă, de păr). Ne și răpezeam cu mînile în părul lui moale. . . „Ăsta eu l-am scos ! ” – „Și. . . ăsta eu”, – „Și motoșea asta eu.” SĂM. III, 712, cf. COMAN, GL. ♦ Mănunchi (de fîn, de flori etc.) Cf. VICIU, GL., P[CALĂ, M. R. 140, PAȘCA, GL. 2. Legătură făcută dintr-o bucată de pînză, o basma sau un săculeț, în care se leagă, se țin, se transportă obiecte mărunte; (regional) motoșină (2). Descîntătoarea sau descîntătorul, în timp ce rostește aceste cuvinte, țne un viespe mort într-o motoșcă. MARIAN, INS. 221, cf. id, î. 196. Țăranul scotea motoașca, îi dezlega băierile, vărsa pe masă numai gologi I. BOTEZ, ȘC. 88, cf. PAMFILE, J. II, 155, SIMA, M. 184, ȘEZ. IX, 156, I. CR. V, 183, CABA, SĂL. ◊ Urmat de determinări care arată conținutul legăturii) Avea o motoșcă de bani, de semințe etc. REV. CRIT. III, 161. ♦ Șervet, basma, batistă mare răsucită și înnodată (la mijloc sau la capete), folosită la jocul de-a mișca¹; mișcă¹ (1). Ștergarul acesta astfel împletit, se numește . . . motroașcă. MARIAN, Î. 196. ♦ Joc de copii sau de flăcăi și de fete, în care unul dintre jucători este bătut la palmă sau pe spate cu șervețelul, basmaua sau batista descrise mai sus; de-a mișca¹ (2). Cf. PAMFILE, J. II, 39. 3. Păpușă (făcută din cîrpe). Com. din MARGiNEA-RĂDĂUȚI. ♦ Epitet pentru un copil mic și gras.. Cf. PAȘCA, GL., BUL. FIL. I, 222, DR. VII, 396. 4. Umflătură patologică, care apare sub falcă, la vite; (regional) broască. Cf. DAMÉ, T. 30, ȘĂINEANU, D. U. ♦ Buboi. Com. din STRAJA-RĂDĂUȚI. 5. Cocoloș format în pîine (Piua Petrei-Fetești). ALR II 4 007/705. 6. Ciorchine de struguri (Voșlobeni-Gheorghieni). ALR I 1 715/576. – Pl.: motoaște și motoașce. – Și: motoșcă, motroáșcă (pl. motroaște și motroști), moțoașcă (com. din STRAJA-RĂDĂUȚI), moștoacă (DDRF, VICIU, GL.) s. f. – Din ucr. мотошка.