motroșí, motroșesc, v.t.r. (reg.) 1. A lucra ceva migălos (de mântuială); a trebălui. 2. A înghesui: „Și-apoi l-o drăgostit. Și ce l-o motroșit ie acolo pă el” (Bilțiu, 2007: 274). 3. (r.) A se strânge cocoloș: „[Firele mici de cânepă care rămân după recoltat] se strâng cu grebla și să motroșăsc, facem moș; din ei se fac câlți” (ALRRM, 1997; h. 882). – Et. nec., cf. mătrăși (MDA).